FÚGA¹ fugi s. f. 1. Deplasare cu pashi mari shi repezi; alergare goana. ◊ Loc. adv. Din (sau in) fuga sau (reg.) dea fuga = in timp ce fuge fugind; p. ext. in graba in treacat fara o examinare mai atenta. Pe fuga = repede grabit. Cu fuga = imediat fara amanare. In fuga (sau in fuga) mare = fugind foarte repede. In fuga calului (sau cailor) = in galop. Intro fuga = fugind tare shi fara oprire. ◊ Expr. A pune (sau a lua) pe cineva pe (sau la) fuga = a goni a alunga a fugari. A o lua (sau a o rupe) la fuga sau a o rupe dea fuga = a porni in goana. A (o) tzine numai (intr)o fuga = a alerga intruna fara intrerupere. O fuga (buna de cal) = o distantza nu prea mare cat poate fugi fara oprire un om sau un cal. ♦ (Adverbial; in forma fuga) Repede degraba. 2. Parasire grabnica (shi uneori pe ascuns) a unui loc pentru a scapa de o constrangere sau de o primejdie. 3. Inclinare spre axa galeriei a montantzilor unei armaturi sau ai unui cadru in forma de trapez. Din lat. fuga.