FUDULÍE (2) fudulii s. f. 1. Faptul de a fi fudul; ingimfare infumurare incintare de sine trufie desharta. Eu Tomsha nu ma tem de tine nici de buzduganul tau! striga cu fudulie mazilul. SADOVEANU O. VII 133. Unchiashul incepu sashi rasuceasca mustatza cu fudulie. POPESCU B. III 6. Fiind shi Kir Ianulea k tot omul supus slabiciunilor omeneshti era stapinit de patima fuduliei. CARAGIALE O. III 32. 2. (De obicei la pl.) Testicul al unor animale. Fudulii de berbec la gratar.