FRUMUSÉTZE (2) frumusetzi s. f. 1. Faptul de a fi frumos insushirea a ceea ce este frumos. Nu avea ochi pentru frumusetzea acestei diminetzi. C. PETRESCU C. V. 118. Frumusetzea naturii ma indemna sa ma preumblu inca citva timp shi sa ma arunc iarashi in meditatziile mele. BOLINTINEANU O. 354. ◊ Loc. adj. De toata frumusetzea = foarte frumos minunat. Are acasa un bar de toata frumusetzea. C. PETRESCU C. V. 194. ◊ Expr. O frumusetze (de)... = foarte frumos. Ii fu mila sa rapuie o asha frumsetze de vita. ISPIRESCU U. 45. Este o frumusetze de zi acum cind itzi scriu. EMINESCU N. 101. 2. (Concretizat; mai ales la pl.) Obiect fapta lucru frumos. Ce comoara de frumusetzi doarme ingropata in poeziile poporului nostru! VLAHUTZA O. A. 265. Iubeshte frumusetzile naturii. NEGRUZZI S. I 77. ♦ Lucru situatzie etc. care trezeshte sentimente de incintare shi admiratzie. Acum e o frumusetze afara la cimp. CREANGA O. A. 118. ♦ Femeie frumoasa shi cunoscuta k atare. Una din frumusetzile de pe vremea aceea. Variante: frumsétze (ISPIRESCU U. 45) frumusétza (NEGRUZZI S. I 37) s. f.