FRUMÓS³ OÁSA frumoshi oase adj. 1. Care place pentru armonia liniilor mishcarilor culorilor etc.; care are valoare estetica. a) (Despre persoane shi despre partzi ale corpului) Avea ochii frumoshi negri. DUMITRIU N. 156. Un baietzash frumos k de doisprezece ani... ne intreba ce poftim. HOGASH DR. II 6. Iacato inaintea lui... tot asha de tinara shi de frumoasa de parca nu trecusera valurile vremii. CARAGIALE O. II 27. ◊ (In comparatzii care i intaresc sensul) Ieshi Zamfiran mers istetz Frumoasa k un gind razletz. COSHBUC P. I 56. K un leu sa fii de tare SHi frumos k primavara. EMINESCU L. P. 143. Copil frumos k visul cen leagan il visai. BELDICEANU P. 132. ◊ (Substantivat) Frumoasa satului. ▭ Deacum are sa fie can cintec: are sa se ieie frumos cu frumos placut cu placut. CAMILAR TEM. 175. Aci se fierb shi oasele in vase aurite Aci sadun frumoasele Cind nu mai sint dorite. BOLINTINEANU O. 70. ♦ (Substantivat f. pl.) Ielele. Lau intilnit vintoasele shi frumoasele. TEODORESCU P. P. 360. b) (Despre lucruri din natura despre obiecte shi despre opere de arta) Privelishte frumoasa. ▭ Casele cele frumoase le vindusera creditorii. CARAGIALE O. III 48. Atuncea focumi spune povesteaa mai frumoasa. EMINESCU O. IV 81. Frumos antereu portzi. ALECSANDRI T. I 325. ◊ Arte frumoase = pictura sculptura gravura; (mai rar in trecut shi) arhitectura poezie muzica dans. ◊ (Substantivat in expr.) A lua (pe cineva) cu frumosul = a se arata blajin (fatza de cineva) a trata (pe cineva) cu menajamente. (Eliptic) Va sa zica nu vrei sa spui cu frumosul ai? continua sheful cu un zimbet acru. REBREANU R. I 112. 2. Care place care trezeshte admiratzie din punct de vedere moral. Purtare frumoasa. Fapta frumoasa. 3. (Despre timp sau vreme) senin calm bun. 4. (Despre lucruri shi fapte) Important considerabil remarcabil. O recolta frumoasa. Un succes frumos.