FRUMÓS¹ adv. 1. Intrun mod placut armonios cu valoare estetica. Imparatul puse de impodobi palaturile shi cetatea cit se putu mai frumos. ISPIRESCU L. 36. Par de aur pieptana SHi frumos se oglindea. ALECSANDRI P. I 105. Ushurel vint cind batea Fluierul frumos cinta. JARNÍKBIRSEANU D. 510. 2. Potrivit bine asha cum se cuvine. Ce frumos miar explica... mama lucrul acesta. SAHIA N. 49. Sal poata trimite peaci incolo dupa ce la gazduit frumos o noapte. CARAGIALE O. III 62. ◊ Expr. A sta (sau a shedea) frumos = (despre obiecte de imbracaminte) a i se potrivi (cuiva) ai veni bine ai sta bine; (despre purtari) a fi asha cum trebuie cum se cuvine cum se cere. Stai omule! nu shade frumos! CARAGIALE O. III 36. A face frumos = (despre animale mai ales despre ciini) a se ridica pe picioarele dinapoi a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni a fi cuviincios. Nui frumos sa lashi k sa te sarute ofitzerii. ALECSANDRI T. I 209.