frumós (frumoása) adj. 1. Care place care trezeshte admiratzia. 2. (S. m.) Categorie fundamentala a esteticii prin care se reflecta insushirea omului de a simtzi emotzie in fatza operelor de arta etc. 3. (Adv.) In mod placut armonios estetic. 4. (Adv.) Bine potrivit perfect. 5. (S. f. pl.) In mitologia populara ielele. Lat. formōsus (Pushcariu 665; CandreaDens. 655; REW 3450; DAR) cf. it. port. formoso (calabr. fumusu) prov. formos sp. hermoso. In mr. shi megl. mushat (< *frumushat). Der. frumushel adj. (dragutz; adv. bine comod) cf. Pascu Suf. 27; frumusetze s. f. (insushirea a ceea ce este frumos) var. frum(u)setza frim(u)seatza; infrumusha vb. (inv. Trans. shi Mold. a face sa fie frumos); (in)frim(u)setza (in)frimusetzi vb. (a face sa fie frumos); infrumusetzitor adj. (care infrumusetzeaza). Din rom. trebuie sa provina v. pol. frymušny frymu(s)zny „capricios delicat mofturos” shi de asemenea „ciudat neobishnuit” care Berneker 286 il considera de origine necunoscuta.