frontispiciu sn [At: ODOBESCU, S. III, 73 / V: (înv) fruntespiț / Pl: ~ii, (înv) ~ ce / E: fr frontispice, lat frontispicium] 1 (Aht; înv) Fațada principală a unui edificiu. 2 (Aht) Partea superioară a fațadei principale a unui edificiu. 3 Prima pagină a unei cărți, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri ilustrând cuprinsul lucrării etc. 4 Partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzând titlul și unele indicații.