FRONT fronturi s. n. 1. Locul unde se dau lupte militare in timp de razboi; totalitatea fortzelor militare care opereaza pe cimpul de lupta puse sub o comanda unica. Pe front nici un fel de rana nu produce impresie. CAMIL PETRESCU U. N. 407. Se apuca sa studieze harta frontului cu o atentzie infrigurata. REBREANU P. S. 109. Cauta sa vada incotro sint comandantzii oshtirilor ce navalisera in tzara pe toate partzile. Frontul era larg. VISSARION B. 43. ♦ O parte din teatrul de operatzii al unui stat aflat in stare de razboi pusa sub conducerea unui singur comandant. Frontul de sud. 2. Formatzie de militari shcolari sportivi etc. aliniatzi cot la cot cu fatza la persoana care da instructzii sau comanda. ◊ Loc. adv. In front = ashezat in linie in pozitzie de «dreptzi» sau de «pe loc repaus». Nu se vorbeshte in front. 3. Fig. (Urmat de determinari) Grup de fortze solidare unite shi organizate in vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop; p. ext. sectorul unde se duce o astfel de lupta. Trebuie larg popularizata politica externa a tzarii noastre k factor activ al frontului democratziei shi pacii. REZ. HOT. I 171. 4. (In expr.) Front de abataj = locul de munca unde se face taierea rocilor a minereurilor sau a carbunilor.