FRONT fronturi s. n. 1. Loc unde se dau lupte militare in timp de razboi; totalitatea fortzelor militare care opereaza pe campul de lupta sub o comanda unica. ◊ Expr. A rupe (sau a sparge) frontul = a rupe linia de aparare a inamicului a patrunde fortzat in linia de aparare a acestuia. ♦ Parte din teatrul de operatzii al unui stat aflat in stare de razboi pusa sub comanda unica. ♦ Mare unitate operativa compusa din mai multe armate. 2. Formatzie de militari shcolari sportivi etc. aliniatzi cot la cot cu fatza la persoana care da indrumari comenzi etc. ◊ Loc. adv. In front = ashezat in linie in pozitzie de dreptzi sau pe loc repaus. 3. Fig. Grup de fortze solidare organizate in vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop; p. ext. sectorul unde se duce o astfel de lupta. 4. Portziune dintrun zacamant de substantze minerale unde se face taierea rocilor a minereurilor sau a carbunilor. 5. Plan vertical in care sunt situate fatzada unei cladiri sau fatzadele unui ansamblu de cladiri. ♦ Latura a unei parcele care coincide cu alinierea caii de circulatzie. 6. (Met.) Zona de tranzitzie intre doua mase de aer diferite caracterizata prin schimbari meteorologice brushte cu consecintze directe asupra mersului vremii. ◊ Front atmosferic = zona de contact intre doua mase de aer cu gradient termic ridicat. 7. (Fiz.; in sintagma) Front de unda = ansamblul punctelor pana la care ajunge o oscilatzie la un moment dat. Din fr. front.