FRÍNA frine s. f. 1. Dispozitiv folosit pentru incetinirea sau pentru oprirea mishcarii unui vehicul. Trenul cu patru vagoane intra in gara cu toate frinele strinse. DUMITRIU N. 98. Vagonul nemaifiind in coada frinarul de sigurantza il parasise iar locul de la pavilionul de observatzie unde e frina era acuma gol. CARAGIALE M. 142. 2. Fig. Ceea ce tzine in loc cursul sau dezvoltarea unui proces a unui sentiment etc.; piedica obstacol. Acei care nu contribuie la desfashurarea criticii shi autocriticii sint o frina in calea mersului inainte. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 34 208.