FRINÁ frinez vb. I. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la vehicule) A incetini sau a opri din mishcare cu ajutorul frinei. SHoferul frineaza mashina. ◊ Intranz. Mashina frina brusc. 2. Fig. A tzine in loc a impiedica a opri dezvoltarea cursul manifestarea unui proces a unui sentiment etc. Nu exista putere in lume in stare sa frineze avintul fauritorilor vietzii noi. SCINTEIA 1953 nr. 2582.