frig (fríguri) s. n. 1. Temperatura scazuta care da senzatzia de rece. 2. (Pl.) Febra. Mr. megl. frig. Lat. frῑgus (Pushcariu 649; CandreaDens. 640; REW 35315; DAR) cf. sard. fríus (Wagner 112) v. it. frigo (Battisti III 178). Pentru semantismul cuvintului la pl. atestat inca din lat. pop. cf. Densusianu Hlr. 190. Der. frigor s. m. (planta Erythraea centarium) numita astfel datorita folosirii ei in medicina populara; friguros adj. (rece; care se incalzeshte greu) care ar putea reprezenta de asemenea in mod direct lat. frῑgorōsus (Pushcariu 651; CandreaDens. 641; DAR) cf. sard. frigorosu fr. frileux; infrigosha vb. (rar a raci); infrigurat adj. (febril cu calduri; care tremura infiorat; febril grabit) al carui ultim sens este imprumut din fr. fébrile cf. montanesul afrigolado.