FRÍK s. f. Stare de adanca nelinishte shi de tulburare provocata de un pericol real sau imaginar; lipsa de curaj teama infricoshare. ◊ Loc. adj. Fara frica = neinfricat; curajos. ◊ Loc. adv. Cu frica = cu teama temanduse. Fara (nicio) frica = cu curaj. Nici de frica = nicidecum deloc. ◊ Expr. A baga (cuiva) frica in oase = a infricosha (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) ai fi teama de cineva sau de ceva; b) ai fi teama sa nu i se intample cuiva ceva rau. A fi cu frica in spate (sau in san) = a fi intro continua stare de nelinishte de teama. A shti de frica cuiva = a asculta pe cineva fiindui frica de el. Cf. gr. phrikē.