FRENEZÍE, frenezii, s. f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpînită, violentă. Asemeni unor vioriști cuprinși de frenezia artei lor, care nu și-ar mai putea opri arcușul... [greierii] ridică deasupra cîmpiei un țîrîit prelung. BOGZA, C. O. 396. Avea în joc aceeași frenezie ca animalele din junglă. CAMIL PETRESCU, U. N. 93. ◊ Loc. adv. Cu frenezie = ca în delir, pasionat; frenetic. Au aplaudat cu frenezie.