FREMATÁ freámat vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze p. ext. despre copaci shi paduri) A produce freamat. V. foshni. Un tei fremata lin la o boare de vint shi trimetea miros puternic in odaia lui plina de lucruri vechi. SADOVEANU O. IV 428. Imi freamata frunza iar apelemi cinta SHi toate can vis imi apar. IOSIF P. 3. Freamata codrii de vuietul apelor. VLAHUTZA O. A. II 141. ◊ Fig. Doina fremata in adincuri. SADOVEANU O. I 299. ♦ Tranz. A face sa tremure a mishca. Arinii shi plopii ishi freamata nelinishtitzi frunza. CAMIL PETRESCU O. I 326. ◊ Fig. Ascult cum ishi freamata cintul Padurea pariul shi vintul. COSHBUC P. II 89. 2. (Despre oameni) A se infiora a tresalta. Frematind intreaga se ridica Cu ochiintunecatzi. TOMA C. V. 146. ♦ (Despre colectivitatzi) A se mishca a se agita. Freamata multzimean sala Valurind cu nerabdare; Suna tobele puternic TZipa vesele fanfare. IOSIF T. 80. ◊ (Despre locul unde se agita o multzime) Sala de cinematograf provincial... era plina calda fremata de zgomot stapinit. DUMITRIU N. 291. Clocoteau imprejurimile de zgomot shi pina dincolo de intinsurile Podenilor cimpia fremata k un stup. MIHALE O. 317.