FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A cînta încetișor, cu jumătate de glas; a îngîna o melodie. Fără să vreau mă pomenesc fredonînd arii uitate. ANGHEL, PR. 189. Doamna B. se gătea... fredonînd aria din vodevilul rusesc. NEGRUZZI, S. I 60. ◊ Fig. Albinele ce vor muri curînd Au început să zboare fredonînd. D. BOTEZ, P. O. 21.