FREÁMAT freamate s. n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mishcate de vint de valurile marii etc. Vintul sufla mai cu putere aducind in odaie suspine shi freamatul copacilor. DUNAREANU CH. 10. Mie dor de freamat lin de brazi De murmur tainic de izvor. IOSIF P. 64. O mama dulce mama din negura de vremi Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi. EMINESCU O. I 129. Freamatul frunzelor avea un sunet misterios care da fiori. ALECSANDRI C. 41. ♦ Murmur de voci inabushite sau nedeslushite. Erau multzi acuma shi plutea deasupra lor un freamat de glasuri. DUMITRIU N. 253. In noapte sub poale de codrunverzit E freamat de glasuri un tainic shoptit; Ard galbene flacari shin zare de foc Vezi chipuri sinistre gramadantrun loc. COSHBUC P. I 142. ♦ Zgomot larma. E freamat in zare: e tunul Ori cintec de clopot din sat? COSHBUC P. II 46. Ce mai freamat ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot shi de arme shi de bucium. EMINESCU O. I 147. Scot paloshelen soare cun freamat de otzel. ALECSANDRI P. A. 146. 2. Fig. Fior infiorare. In rindurile multzimii incepu sa creasca un freamat de bucurie. SAHIA N. 107. Aceste cuvinte asha dulce shoptite deshteptara in inima voinicului un freamat necunoscut. ODOBESCU S. III 199. Deodatun freamat zboara Dea lungul prin oshtime shin gloata se stracoara. ALECSANDRI P. III 337. Varianta: hreámat (LESNEA I 8 TOPIRCEANU S. A. 106) s. n.