Definitzia cu ID-ul 497897:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

freámat (émete) s. m. 1. Infiorare fior. 2. Murmur zvon. 3. Zgomot rumoare. Var. (Mold.) hreamat. Lat. frĕmĭtus (Pushcariu 645; CandreaDens. 636; REW 3492; DAR; ByckGraur BL I 19) cf. it. sp. port. (frémito) v. fr. friente gal. fremido. Der. fremata vb. (a se infiora; a vibra) care ar putea reprezenta shi lat. frĕmĭtāre (Pushcariu 646) cf. v tosc. fremitare cors. frumita „a necheza”; frematator adj. (agitat care freamata).