FRATZIÓR fratziori s. m. 1. Diminutiv al lui frate. Dara greu somn dormii sorumea. Greu fratzioare. ISPIRESCU L. 131. Incepe a se scarmana de cap shi a plinge cu amar dupa fratziorii sai. CREANGA P. 25. Dintre cei ce sint venitzi Altzii nus mai stralucitzi Mai frumoshi mai rapitori K doi tineri fratziori. BOLINTINEANU O. 88. ♦ (Mai ales la vocativ) Termen familiar prietenesc cu care te adresezi unui barbat. Astai una la mina ma fratzioare. SADOVEANU P. M. 11. Apoi bine fratzioare de ce nu miai spus asha deacasa. ISPIRESCU L. 47. ◊ Fig. Mai arcushe fratzioare Ia intoarce struna Pentru dorul ce ne doare Sai mai zicem una! DESHLIU G. 17. (Adjectival) Mult mie dor mamuca dor De cel codru fratzior. ALECSANDRI P. P. 295. 2. Mica planta erbacee cu flori alburii cu dungi roshiatice care creshte prin locuri pietroase. Iata vin pe rind pareche... Fratziori shi romanitze... Clopotzei shi mazarele imbatate de parfumuri. ALECSANDRI P. A. 125. Pronuntzat: tzior.