framintá (t at) vb. 1. A preface aluatul intro masa omogena. 2. A amesteca. 3. A bate a lovi. 4. A chinui a munci. Mr. frimintu frimintare megl. frimint. Lat. fermentāre (Byhan 48; Meyer Alb. St. IV 53; Giuglea Dacor. III 576; Rosetti I 167). Evolutzia semantica trebuie sa se explice prin confuzia a doua faze succesive in facerea piinii confuzie fireasca intrucit drojdia care produce dospirea se adauga in timpul framintarii. Pushcariu ZRPh. XXXIII 233; Pushcariu Dacor. I 415; Pushcariu 641; CandreaDens. 631; REW 3473; Capidan Meglen. 130 shi DAR prefera sa plece de la fragmentāre; insa aceasta solutzie pare mai putzin probabila caci framintatul nu incearca sa „fragmenteze” sau sa separe in particule ci dimpotriva sa lege shi sa uneasca aceste particule intro masa. Der. framintator adj. (care framinta; nelinishtitor); framintatura s. f. (aluat; framintare).