FÓRTZA fortze s. f. I. 1. Capacitate care o au fiintzele vii de a depune un efort de a executa actziuni fizice prin incordarea mushchilor; putere fizica vigoare tarie. ◊ Tur de fortza v. tur. 2. Tarie putere. ♦ Energie (morala). ♦ Aptitudine capacitate putintza de a realiza ceva. ◊ Loc. adj. De fortza = foarte capabil. 3. Persoana inzestrata cu putere shi cu energie care actzioneaza intens intrun anumit domeniu de activitate. 4. (De obicei la pl. shi urmat de determinarea „armata”) Totalitatea unitatzilor militare ale unui stat; armata. Fortze militare = subunitatzile unitatzile marile unitatzi shi formatziile care intra in compunerea fortzelor armate. Fortza vie = termen prin care se denumeshte in mod obishnuit pe campul de lupta personalul militar. 5. (Ec.; in sintagma) Fortza de munca = capacitatea de munca a omului totalitatea aptitudinilor fizice shi intelectuale ale omului puse in functziune pentru crearea bunurilor economice; p. ext. totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de munca. II. 1. Energie existenta in natura. ♦ (Fiz.) Actziune care exercitata de un sistem fizic asupra altuia i schimba starea de repaus sau de mishcare sau il deformeaza; spec. actziune mecanica care schimba starea de mishcare a unui corp; marime dirijata care reprezinta aceasta actziune. 2. (Fiz.; inv.) Energie. ◊ Fortza motoare = energie folosita pentru punerea in mishcare a corpurilor. Fortza de tractziune = fortza exercitata de un vehicul motor (locomotiva nava tractor etc.) asupra unei mashini sau a unui vehicul care il remorcheaza. III. 1. Putere de constrangere violentza. ◊ Loc. adv. Cu fortza = in mod fortzat cu sila. Prin fortza imprejurarilor = constrans de motive obiective. 2. (In sintagma) Caz de fortza majora = situatzie in care cineva nu poate actziona sau proceda asha cum ar dori din cauza unor constrangeri. Din fr. force it. forza.