FONFAÍT A fonfaitzi te adj. (Despre oameni) Fonf firniit; (despre cuvinte sau sunete) rostit nazal k de un fonf. Raspunsurile dascalului mashinale shi fonfaite. REBREANU R. II 289. ◊ (Adverbial) SHiau facut loc mai intro parte raspunzind fonfait unora care i intrebau de pe unde erau. PAS L. I 67.