FOÍTZA foitze s. f. Diminutiv al lui foaie. 1. Foaie subtzire de hirtie. ◊ Foitza (de tzigara) = bucata mica de hirtie foarte subtzire de forma dreptunghiulara in care se inveleshte tutunul k sa se faca o tzigara. Dami... o foitza k jurnalul asta mia ars gitul. PREDA I. 111. Cel mai inalt se departa incet rasucind intre degete o foitza de tzigara. BART S. M. 67. ♦ (La pl. familiar ieshit din uz) Cartzi de joc; p. ext. joc de cartzi. Totodata Acrivitza mai cazuse shi la darul foitzelor: casa plina de jucatori masa linga masa. CARAGIALE O. III 34. ♦ Foaie subtzire de hirtie roshie folosita in loc de fard. Aveau voie astazi sa dea shi cu putzina pudra pe obraz shi sashi coloreze buzele cu foitza. PAS Z. I 121. Chiar de nar avea sprincenile trase k din condei shi buzele rumene k bobocul de trandafir cind crapa de fierbintzeala soarelui tot nar da cu foitza shi cu muc de luminare. DELAVRANCEA S. 9. Surda osteneshti tu baba cu ale tale albeli In deshert sint shi degeaba foitze shi rumeneli! PANN P. V. I 172. ♦ Foaie subtzire de metal. Foitza de staniol. 2. (Uneori servind k element de introducere in poezia populara) Frunzulitza. Foitza verde de fraga K iam fost iubita draga; Foitza verde dealuna K iam fost mindrutza buna. JARNÍKBIRSEANU D. 253. Prin desish Miu umbla Cu foitze cam plesnea De departe sauzea. SHEZ. IV 130.