FOISHÓR foishoare s. n. 1. Terasa deschisa in general ridicata mult deasupra pamintului cu acoperishul sustzinut de stilpi sau coloane; cerdac (2) pridvor. V. balcon. Dacash shti k vii Teash pindi din foishor Peste strazile desharte Sa te prinda de departe Dorul meu nerabdator. CAZIMIR L. U. 47. SHedea spinul impreuna cu moshusau shi cu verele sale sus intrun foishor. CREANGA P. 228. 2. Constructzie izolara; pavilion chioshc. Iata foishorul cu turnul patrat calare peste poarta shi acolo in turn odaia in care Tudor Vladimirescu a dormit ultima lui noapte. V. ROM. septembrie 1953 82. Din dalb iatac de foishor Ieshi Zamfiran mers istetz. COSHBUC P. I 56. SHi fata aceea traie intrun foishor. SHEZ. IX 20. ♦ Turn. ◊ (Invechit) Foishor de foc = turn de observatzie pentru incendii. Cadranul transparent de pe foishorul de foc arata unu shun sfert. CARAGIALE O. II 14. Pronuntzat: foi.