FLUIERATÚRA fluieraturi s. f. 1. Sunet scos din fluier sau fluierind din gura. ◊ (Despre cintecul unor pasari) Sauzeau pe imash fluieraturile marunte ale bobocilor. CAMILAR TEM. 73. 2. SHuieratura shuierat. Departe se auzea fluieratura unei locomotive. PAS Z. I 127. ♦ Suflare puternica a vintului. Fluieratura viforului descarcarile shi scapararea trasnetelor se apropiau de ei. DUMITRIU P. F. 15.