FLUIERÁR, fluierari, s. m. 1. Cîntăreț din fluier, fluieraș¹. În urma lui se aleseră fluierarii, și fluierele lungi de aramă scoteau glasuri adînci. CAMILAR, T. 32. Buciumașii, fluierarii și surlașii răsunau alai mare. DELAVRANCEA, S. 100. 2. (Regional) Meșter care face fluiere. 3. Nume dat mai multor păsări care scot sunete ca ale fluierului.