floáre f. pl. florĭ (lat. flos flóris m. it. fiore m. in sud shi f. in nord; pv. cat. sp. pg. flor f. fr. fleur f. E ruda cu germ. blume). Acea parte dintr’un vegetal care contzine unu saŭ amindoŭa organele reproductoare shi care de multe orĭ e ornata cu colorĭ stralucitoare shi se deschide primavara. Planta care produce florĭ frumoase. Mucegaĭ pe un lichid orĭ shi pe altceva. Chim. Produs ushor shi volatil obtzinut pin sublimare saŭ descompunere: floare de pucĭoasa. Ornament de metal orĭ de pele la gaura ushiĭ k sa n’o roada cheia. Fig. Partea cea maĭ buna elita: floarea armateĭ. Ornament poetic in vorbire: florĭ retorice. Floarea etatziĭ tineretza; floarea cheiĭ partea care intra in broasca. Floare la ureche lucru ushor fleac: pentru mine e floare la ureche a trece Dunarea in not. De florile maruluĭ (saŭ cuculuĭ) degeaba fara folos. Aceasta basma e alba floare (saŭ curata floare) e k floarea de alba. A fi in floare a fi in timpu celeĭ maĭ marĭ stralucirĭ (cum e p. om tineretza p. o societate bunu mers sh. a.). Copil din florĭ bastard. Bot. Floarea calugaruluĭ vacarica. Floare de ceara ceara. Floare domneasca (Trans.) garofa. Floarea griuluĭ albastritza. Floarea regineĭ tudelitza. Floarea soareluĭ (pin Mold. shi soarea soareluĭ shi rasarita) o mare planta erbacee din familia compuselor heliánthus anuus (ajunge pina la o inaltzime de doĭ metri face florĭ foarte marĭ galbene cu o multzime de semintze oleaginoase care se maninca k medicament contra vermeluĭ numit panglica. E originara din Perú shi Mexic. V. eliotrop eliant). Floarea vintuluĭ traducerea numeluĭ anemoneĭ. Floarea voĭniculuĭ usturoitza. In Cod. Vor. SHi froare. Floriles organele reproductoare ale planteĭ k’n ele se formeaza semintzele. O floare se compune dintr’un cálice (format dintr’un numar variabil de sepale) dintr’o corola (compusa shi ĭa din petale) din stamine (care aŭ fiecare un saculetz numit antera (plin de polen) shi din pistil (ovar stil shi stigmate) care dezvoltinduse devine fruct. Coada floriĭ saŭ fructuluĭ se numeshte pedúncul.