floáre (flóri) s. f. 1. Parte a plantei care are o corola frumoasa shi variat colorata. 2. Ornament floral shi de aici ornament in general. 3. Partea cea mai aleasa frunte elita crema. 4. Strat de mucegai care se formeaza la suprafatza vinului. 5. Partea exterioara a pielii tabacite. 6. (Pl.) Ciclu soroc menstruatzie. 7. Virf de burghiu. 8. Parte a cheii care intra in broasca. 9. Extremitate a caracterelor tipografice. 10. Parfum savoare a bauturii. 11. (Inv.) Culoare. Mr. floare megl. floari. Lat. flōrem (Pushcariu 623; CandreaDens. 604; REW 3390; DAR) cf. it. fiore prov. cat. sp. port. flor fr. fleur. Sensul 6 rar este romantic (dupa Capidan Dacor. I 331 din lat. fluores cf. Spitzer Archiv. CXXXIX 89; cf. shi alb. ljulje „floare” shi „menstruatzie”). Sensul 11 este un calc lingvistic fara circulatzie populara din sl. cvĕtŭ (DAR). Der. florar s. n. (vaza; luna mai; dreptar pentru linii curbe); florareasa s. f. (vinzatoare de flori); florarie s. f. (magazin de flori); florian (var. florinte florintzel) s. m. (pasare brotacel Ligurinos chloris); floricica (var. floricea) s. f. (dim. al lui floare; boaba de porumb prajita shi crapata); Florii s. f. pl. (sarbatoare creshtina ce cade in duminica de dinaintea Pashtelui Duminica Floriilor) der. intern (Rosetti I 159) care este pus in legatura cu lat. Floralia prin intermediul unei forme vulg. *florilia (CandreaDens. 605; DAR); inflori (var. flori) vb. (a face floare; a se dezvolta a progresa; a impodobi a infrumusetza; a aranja a gati; a face floare vinul); infloritor adj. (care infloreshte); infloritura s. f. (ornament); inflora vb. (a impodobi cu flori; Bucov. a pregati culorile vegetale; a ciopli a sculpta). Cf. flor. Din rom. provine sb. florečika „varietate de guvid”.