FIU fii s. m. 1. (De obicei in legatura cu un pronume posesiv sau cu un substantiv in genitiv) Persoana de sex barbatesc considerata in raport cu parintzii sai; copil fecior. Iar mamasa sa pleca... sa lapteze pe fiusau. RETEGANUL P. V. 27. Taci fiule k tzioi da de sotzie pe cutare... fata de imparat. ISPIRESCU L. 2. Cind sa treaca fiusau acolo... il shi intimpina un urs mornaind. CREANGA P. 185. ◊ Expr. Fiu de suflet v. suflet. Fiu natural v. natural. ♦ Formula cu care se adreseaza cineva mai batrin unuia mai tinar spre ai arata bunavointza iubire etc. 2. Fig. Cetatzean membru al unei colectivitatzi de care se simte foarte atashat. Iubim muzica nepieritoare a lui Ceaikovski muzica izvorita din sufletul unui rus fiu al marelui popor rus. STANCU U.R.S.S. 90. Aceasta maica Patrie se va bucura caci cei adevaratzi fii ai ei vor incepe sa se arate k au virtute shi k au cunoscut datoriile lor catre ea. GOLESCU I. 99. ◊ (Metaforic) Fiu al astor ruine tzarina lor slavesc. ALEXANDRESCU M. 11.