FISHIÍ físhii vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic provocat de frunzele mishcate de vint de iarba prin care trece coasa de mishcarea unei stofe de matase de hirtia rasfoita etc. Vintul se strecura fishiind pe la geamuri o sclipire de fulger tresari in nourii zarii. SADOVEANU M. 113. Doar in rastimpuri fishiie alene frunzele adormite. REBREANU I 10. Prez. ind. pers. 3 pl. shi: fishiiesc (EMINESCU O. I 50). Variante: fishaí fishií (SADOVEANU O. III 583 ISPIRESCU L. 78) vb. IV.