FÍRE firi s. f. 1. Natura inconjuratoare; lumea. ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; in cel mai inalt grad. 2. Structura psihica shi morala a unei fiintze; caracter temperament. 3. Minte cuget; cumpat. ◊ Loc. adj. In toata firea = ajuns la dezvoltare deplina matur; in deplinatatea facultatzilor mintale serios. ◊ Expr. Ashi veni in fire = ashi reveni (dupa un shoc o emotzie puternica un leshin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva) a infuria a scoate din sarite din rabdari. Ashi tzine (sau ashi pastra) firea = a se stapani ashi pastra cumpatul. Ashi pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stapani ashi pierde cumpatul. A se prapadi cu firea = a face tot posibilul; a se stradui; a se consuma foarte mult sufleteshte. V. fi.