fir (fíre) s. n. 1. Produs obtzinut prin toarcerea unor fibre textile. 2. Atza. 3. Fibra filament. 4. Par. 5. Tulpina. 6. Capat. 7. Fir de aur. Mr. h’ir megl. ir. Lat. fῑlum (Pushcariu 617; CandreaDens. 598; REW 3306; Philippide II 642; DAR) cf. it. filo (sicil. firu) fr. fil sp. hilo alb. filj. Der. firicica s. f. (planta Filago germanica); firog s. n. (Trans. munca); firos adj. (fibros); firui vb. (a toarce; a coase a broda); firutza s. f. (planta Poa pratensis; iarba furaj nutretz); desfira vb. (a destrama); infira vb. (a coase a broda; a inshira a inshirui); infiera vb. (Mold. a creshte parul mai ales mustatzile; Bucov. a incepe sa fiarba) cuvint identic cu cel anterior cu pronuntzarea proprie Mold. cf. mira › Mold. miera (dupa Capidan Dacor. III 759 shi DAR direct de la un lat. *infῑlāre); prefira vb. (a raspindi a imprashtia; a inshira); rasfira vb. (a dezvolta a desfashura; a intinde a dispersa) cu var. prin incrucishare cu rashchira.