FINÉTZE (3 rar) finetzuri s. f. 1. Delicatetze. E un om de o mare finetze. 2. Raportul dintre lungimea unui fir shi greutatea lui; p. ext. calitate superioara. Erau expuse tzesaturi de o finetze rara. 3. Subtilitate ingeniozitate. Eminescu a shtiut sa scoata dintrun cimp asha de ingust frumusetze nepieritoare de forma finetze de sentimente scinteietoare. IONESCURION C. 104. ◊ (La pl. cu nuantza peiorativa) Nicolaie Golescu deprinsese inca de pe cind era colonel aghiotant al lui Alexandru Ghica Voievod finetzurile curteanului shi abilitatzile camarilei. CAMIL PETRESCU O. I 308. Varianta: finétza (IBRAILEANU S. 153 ODOBESCU S. III 50) s. f.