FILIÁTZIE filiatzii s. f. Inrudire in linie scoboritoare (de la stramoshi la urmashi); descendentza. Importanta este prevederea [din Codul familiei] k la cererea comuna a tuturor celor indreptatzitzi sa consimta la infiere autoritatea tutelara poate incuviintza infierea cu toate efectele unei filiatzii fireshti. SCINTEIA 1953 nr. 2858. ♦ Fig. Legatura intre lucruri care deriva unul din altul. Filiatzia sensurilor unui cuvint. Pronuntzat: lia. Varianta: filiatziúne (pronuntzat tziu) (IST. R.P.R. 15) s. f.