FIIFIÍ pers. 3 filfiie vb. IV. Intranz. 1. A da din aripi producind zgomotul caracteristic zborului. Din cind in cind salta dintro brazda neagra o ciocirlie care filfiie pe deasupra noastra shi tziriie ushurel. SADOVEANU O. A. II 116. SHi filfiie deasuprai goninduse in roate Cuaripeleostenite un alb shun negru corb. EMINESCU O. I 93. ◊ (Metaforic) SHii era sufletul luminat caci incetase a filfii in fiintza lui fluturele negru al nelinishtii. SADOVEANU N. P. 61. Peste frunteai incinsa de lauri Larg filfiita Aripa slavei. TOMA C. V. 40. Neagran urmatzi noaptea vine Filfiind din aripi pline De mister. COSHBUC P. I 220. 2. (Despre o pinza un steag etc.) A flutura a se legana in bataia vintului. Un steag filfiia intiparit pe cerul verde. CAMILAR N. I 73. Pe luciul Dunarii... Ian k se zarea plutind Cu lopetzile vislind Cu pinzele filfiind Un caic mare bogat. ALECSANDRI. P. P. 124. ◊ Tranz. A sarit sprinten din mersul trenului filfiindushi pelerina bogata. GALAN Z. R. 170. 3. (Despre o flacara) A pilpii. Pe peretzi in bezna rece Filfiind k o aripa para focului se trece. VLAHUTZA P. 62. Lampa filfiia lunga k shi cind ar fi vrut sa ajunga tavanul. EMINESCU N. 58. Prez. ind. shi: filfiieshte (ALEXANDRESCU M. 158). Variante: falfii (ISPIRESCU L. 276) filfaí (SAHIA. U.R.S.S. 7) vb. IV.