FIGÚRA figuri s. f. 1. Infatzishare a fetzei a obrazului cuiva; chip fatza obraz. ◊ Expr. A face figura buna (sau rea) = a face o impresie buna (sau rea) celor din jur. (Fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsa sau o surpriza neplacuta. A face figura de... = a avea aerul de... a fi considerat (sau a tzine sa fie considerat) drept... 2. Imagine plastica a unei fiintze sau a unui obiect redata prin desen pictura sculptura etc. ◊ Figura geometrica = ansamblu format din puncte linii shi suprafetze. ♦ (La jocul de cartzi) Carte care reprezinta diverse personaje (valet dama etc.). ♦ (La shah) Fiecare dintre piesele de joc avand forme caracteristice. ♦ Gramada de nisip de pietrish etc. care a fost cladita in forma de corp geometric regulat pentru a i se putea calcula mai ushor volumul. 3. Persoana; (in special) persoana purtatoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip personalitate. 4. (In sintagmele) Figura de stil (sau poetica) = procedeu stilistic prin care se modifica intzelesul propriu al unui cuvant sau se asociaza cuvintele in asha fel k sensurile vechi sa se imbogatzeasca pentru a da mai multa fortza imaginii sau expunerii prezentate. Figura etimologica = constructzie sintactica in care se alatura doua cuvinte inrudite etimologic (de obicei un verb shi un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. „SHia trait traiul” reprezinta o figura etimologica. (Log.) Figuri silogistice = forme de silogism care se deosebesc intre ele dupa locul ocupat de termenul mediu in premise. 5. Pozitzie sau ansamblu de pozitzii shi de mishcari la dans la balet la scrima la patinaj etc. Din fr. figure lat. figura.