FIÉRE s. f. 1. Lichid amar de culoare galbenaverzuie secretat de ficat; bila¹. ◊ Expr. A varsa fiere se zice despre o persoana plina de necaz de ciuda de manie (care se manifesta cu violentza). ♦ Fig. Amaraciune suparare necaz. 2. (SHi in sintagma bashica fierii) Vezicula biliara. ◊ Expr. Ai crapa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necajit manios invidios etc. la culme. 3. Compus: fiereapamantului = a) planta erbacee medicinala cu flori roshietice rar albe cu gust amar (Erythraea centaurium); b) planta erbacee inferioara cu talul tarator avand pe partea inferioara rudimente de frunza (Marchantia polymorpha); fieredeurs = numele a doi arbushti tropicali shi mediteraneeni din care se extrage saburul: a) arbust inalt de 34 m cu frunze mari shi flori violacee dispuse intrun spic (Aloë ferox); b) arbust inalt de 1 m ramificat cu frunze dispuse in rozeta (Aloë succotrina). Lat. *fele (= fel).