FIÉRBE fierb vb. III. 1. Intranz. shi tranz. A trece sau a face sa treaca (un lichid) in stare de vapori prin formarea sub actziunea caldurii in intreaga masa a lichidului a unor bule de vapori care se ridica la suprafatza. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul in care clocoteshte un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla ashi baga nasul) unde nui fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce cauta in probleme care nul privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide shi amestecuri) A fi in stare de efervescentza (din cauza fermentarii). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui rau a unei mari etc.) A se agita puternic a face valuri mari shi zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A se afla introdus intrun lichid care fierbe (1) pentru a deveni bun de mancat. ♦ Tranz. A supune un corp actziunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare framantare a fi in tensiune a fi agitat. ♦ Tranz. A necaji a chinui pe cineva a tzine pe cineva intro stare de agitatzie de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale a pregati in mod febril (shi in ascuns) o actziune (reprobabila); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spatzii din natura) A vui a rasuna a clocoti de zgomot. [Perf. s. fiersei part. fiert] Lat. fervere.