FIERÁR fierari s. m. 1. Meshteshugar care se indeletniceshte cu prelucrarea otzelului; faur faurar. Fieraru se pleaca cuprinde ciocanul in tacere... apoi scormoneshte in foc shi scoate o bucata de fier. SADOVEANU O. I 389. (Cu pronuntzare regionala) Lupul se duse la un fierari shi puse sai ascutza limba shi dintzii. CREANGA P. 22. 2. (Adesea determinat prin «betonist») Muncitor specialist in fasonarea shi montarea armaturilor pentru betonul armat. O echipa de fierari betonishti a primit sarcina sa construiasca in cel mai scurt timp un pod. SCINTEIA 1953 nr. 2753.