fiér (fiáre) s. n. 1. Element chimic metal greu de culoare cenushie care se foloseshte pe scara larga in industrie. 2. Semn facut cu metalul inroshit. 3. Virf de lance sau de sageata. 4. (Pl.) Fiare lantzuri. Mr. h’eru megl. ier ir fl’er. Lat. ferrum (Pushcariu 605; CandreaDens. 583; REW 3262; DAR) cf. it. port. ferro fr. prov. fer sp. hierro). Dupa Pirvan metalul a fost cunoscut in Dacia incepind cu 700 sau 750 inainte de era creshtina. Der. fierar s. m. (muncitor care se indeletniceshte cu prelucrarea fierului) mr. hirar megl. ierar (dupa Pushcariu 606; CandreaDens. 584; REW 3257 shi DAR din lat. ferrarius cf. it. din sud ferraru sp. herrero); fierarie s. f. (atelier in care se prelucreaza fierul; magazin unde se vind obiecte din fier; inv. taxa pe obiectele din fier importate); fieraritza s. f. (nevasta de fierar); fierataie s. f. (instrumente de fier) care dupa CandreaDens. 585 shi DAR reprezinta un lat. *ferratalia cf. port. ferratalha; fieros adj. formatzie neol.; fierotina s. f. (Banat Olt. fier vechi); infiera vb. (a marca cu fierul roshu; a stigmatiza; rar a fereca); infierator adj. (care stigmatizeaza); infieratura s. f. (dezonorare).