FIER (2 3) fiare s. n. 1. Element chimic metal greu de culoare cenushie maleabil ductil cu proprietatzi feromagnetice care aliat cu carbonul sau cu alte elemente se foloseshte pe scara larga in industrie; (impr.) otzel (moale). ◊ Epoca fierului (sau de fier) = perioada din istoria oranduirii comunei primitive care a durat de la mijlocul mileniului al IIlea a. Cr. pana in primele veacuri p. Cr. cand omul a inceput sa prelucreze shi sa foloseasca fierul. ◊ Loc. adj. De fier = tare puternic rezistent; neinduplecat; riguros sever. ◊ Expr. Ai trece (sau ai da cuiva) un fier (ars sau roshu) prin inima = a avea o senzatzie intensa shi brusca de durere de spaima etc. 2. Numele mai multor unelte instrumente etc. sau partzi ale lor facute din otzel ori din fonta; a) (adesea determinat prin „de calcat”) unealta intrebuintzata la calcatul rufelor sau al hainelor; b) (adesea determinat prin „de frizat”) instrument de forma unui cleshte care serveshte la ondulatul parului; c) (adesea determinat prin „de plug”) fiecare dintre cutzitele plugului; d) cleshte cu care se iau carbunii din foc; e) (adesea determinat prin „roshu”) unealta vergea sau bucata de fier inroshita la foc cu care se ard unele rani sau se inseamna vitele cu marca proprietarului; f) lama sau ascutzish de arma taioasa; p. ext. sabie. ◊ Expr. A trece prin ascutzishul fierului = a taia a omori a pustii a trece pe sub ascutzishul sabiei. ♦ Bucata de otzel (in forma de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de metal uzate care nu mai pot fi utilizate shi care se aduna spre a fi retopite. ◊ Expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz a nu mai acorda nici o importantza unui lucru. 3. (La pl.) Lantzuri catushe cu care sunt legatzi prizonierii detzinutzii. ♦ Piedica de cai facuta dintrun lantz. [Var.: fer s. n.] Lat. ferrum.