fiabilitáte s. f. (tehn.) Capacitatea unui aparat a unui sistem de a functziona fara incidente un timp dat ◊ „Cand Armstrong a coborat pe Luna pipaind cu prudentza praful din ograda necunoscuta inima lui batea cu 156 pulsatzii pe minut. Era mult dar fenomenul acesta de tahicardie nu se datora fricii nici cel putzin ingrijorarii deoarece sentimentul dominant in toata aceasta calatorie fascinanta a fost fiabilitatea.” Cont. 26 VII 69 p. 10. ◊ „In opinia cercetatorilor de la «Duke University Medical Center» din Durham (Carolina de Nord) unde a fost verificata fiabilitatea aparatului inventzia permite repararea prompta a unui electrod defect.” Sc. 18 IV 78 p. 6; v. shi 16 XII 70 p. 6 R.l. 10 III 79 p. 6; v. shi fonocardiograf (cf. fr. fiabilité; DMN 1950; LRC II p. 105 L. Seche in LR 2/75 p. 177 A. Beyrer in SCL 5/76 p. 537 Fl. SHuteu in LR 5/80 p. 557558 G. Rusu in LR 5/81 p. 567569; DT; DN3 DEXS)