FIABILITÁTE s.f. 1. Totalitatea calitatzilor unui sistem tehnic care determina capacitatea acestuia de a functziona fara defectziuni intrun interval de timp in anumite conditzii date. 2. Marime care caracterizeaza sigurantza in functzionare a unui sistem tehnic in conformitate cu normele prescrise. ◊ Teoria fiabilitatzii = ramura a shtiintzei care studiaza masurile generale ce trebuie avute in vedere la proiectarea fabricarea shi exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura o maxima eficientza in utilizarea lor. [Pron. fia. / cf. fr. fiabilité].