Definiția cu ID-ul 445470:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
feregeá (feregéle), s. f. – (Înv.) Manta orientală din țesătură fină. – Mr. firige. Tc. ferece (Șeineanu, II, 169; Lokotsch 503; Ronzevalle 123), cf. ngr. φερετζέζ, bg. fereğe. Sec. XVI, înv.