feregea¹ sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 258 / V: (înv) ~răge / Pl: ~ele / E: tc ferace] 1 (Înv) Manta largă și deschisă, din stofa fină, purtată de boieri peste anteriu. 2 (Înv) Mantilă de stofa fină purtată de soțiile boierilor peste îmbrăcăminte. 3 Mantilă de pânză fină care intră în alcătuirea costumului tradițional al unei turcoaice. 4 Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața.