FEREÁSTRA ferestre s. f. 1. Deschizatura de forma regulata lasata in peretele unei cladiri al unui vehicul etc. pentru a permite sa intre aerul shi lumina; ansamblu format dintrun cadru fix (v. toc) shi din cercevele in care se fixeaza geamuri; ansamblu format din aceasta deschizatura impreuna cu cercevelele care o incadreaza shi cu sticla fixata in cercevele. V. geam. Dinlauntru licarea prin fereastra jumatate de sticla jumatate de hirtie o lumina slaba spre afara HOGASH M. N. 77. Asha k o poveste pribeaga shi maiastra Cumplitul vint de iarna imi cinta la fereastra. DEMETRESCU O. 59. Acea casa navea nici fereastra nici usha. ISPIRESCU L. 59. Gerul vine de la munte la fereastra se opreshte. ALECSANDRI P. A. 113. ◊ Fereastra oarba = adincitura in perete avind forma unei ferestre shi constituind un motiv arhitectonic. ◊ Expr. A arunca banii pe fereastra = a cheltui fara socoteala a fi risipitor. 2. Locul in care se intilneshte un putz de mina cu o rampa subterana. 3. Fig. (Familiar) Ora neocupata din programul zilnic al unui profesor sau al unui student intercalata intre doua ore de curs. Varianta: fereásta fereste shi fereshti (COSHBUC P. II 141 CREANGA P. 255 EMINESCU O. I 130) s. f.