ferastrau sn [At: VARLAAM C. 283/1 / V: restreu ~res~ fir~ fier~ fieres~ heres~ her~ ~resteu ~restau ~tau fieresteu hieresteu hiristeu herastau herestau (reg) firisau firiseu feresau fierasau hirisau hereseu (reg) forostau forastau / Pl: ~traie (rar) ~treie / E: firiz + au (contaminat cu fereastra sau ferestrui)] 1 Unealta (sau mashinaunealta) prevazuta cu o lama o banda sau un disc de otzel (cu dintzi ascutzitzi) folosita pentru taiatul unor materiale (lemne metal etc.). 2 (Is) ~ de mana Ferastrau (1) constand dintro lama dintzata triunghiulara avand la un capat un maner de lemn Si: (reg) firiz chimilioara corzar. 3 (SHis) ~ mare Ferastrau constand dintro lama lunga cu dintzii mari care are la cele doua capete doua manere verticale shi este manevrat de doi oameni Si: panza joagar (reg) babitza¹ (7) beschie (1). 4 (Is) ~ de munte Joagar. 5 SHina dintzata la extremitatea mashinii de tiparit cu dintzii careia se imbuca dintzii cilindrului. 6 Instrument muzical constand dintro lama de metal care indoita shi frecata cu un arcush emite sunete. 7 (Bot) Malaoaie (Helianthemum alpestre). 8 (Bot) Iarbaosului (Helianthemum nummularium). 9 (Is) Peshte ~ Peshte selacian din marile calde al carui bot se termina cu un rostru lamelar dintzat (Pristic pristic). 10 (Ast; pop) Constelatzia Casiopea. 11 (Reg) Semn facut de ciobani pe urechile oilor.