feméieobiéct s. f. Femeie redusa la starea de obiect de placere ◊ „Barbatul nu mai e in exclusivitate «acel care alege». Langa «femeiaobiect» apare «barbatulobiect».” Cont. 25 XII 70 p. 6. ◊ „Femeile sunt imbracate decorate stilizate de gustul masculin in vederea consumului masculin shi aceasta situatzie e acceptata shi chiar dorita nu numai la nivelul femeilorobiect dar shi la nivelul femeilor emancipate.” Cont. 21 V 71 p. 6; v. shi 9 VI 78 p. 9 (din femeie + obiect; cf. fr. femmeobjet; DMN DMC 1965)