FELICITÁ felícit vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de lauda pentru un succes obtzinut pentru o realizare insemnata etc.; a exprima urari de fericire de izbinda pentru viitor cu prilejul unui eveniment important al unei aniversari etc. lartama k dintre totzi prietenii cari mau felicitat de ziua mea pe dumneata team lasat satzi raspund la urma. CARAGIALE O. VII 298. Arhiepiscopul de Novgorod unul din oamenii cei mai luminatzi a Rusiei pe atunce felicita pre autorul anonim prin versuri. NEGRUZZI S. II 146. Primesc vizita directorului teatrului... mai intii ma felicita asupra succeselor dobindite in seara ajunului. RUSSO O. 138. ♦ Refl. (Familiar) A se socoti multzumit fericit satisfacut (pentru rezultatul obtzinut). Accentuat shi: felicít. Prez. ind. shi: (invechit) felicitez (IBRAILEANU SP. CR. 146). Varianta: (invechit) fericitá (NEGRUZZI S. I 6) vb. I.