fel (féluri) s. n. 1. Clasa tip gen specie. 2. (Inv. rar) Stirpe. 3. Soi teapa. 4. Obicei stil. 5. Purtari mod de a fi. 6. Capriciu chef. 7. Fel de mincare. De fel in nici un caz. Mag. féle „asemanator” fel „parte” cu sensul de „soi fel” in mai multe compuneri cf. minden féle „de orice fel” (Cihac II 498; Scriban; DAR) cf. sb. slov. fela „clasa” bg. Trans. feli (Miklosich Bulg. 121) Giuglea Dacor. II 637 respinge aceasta der. care pare evidenta shi propune prin intermediul alb. fjaljë lat. fabella „istorioara” cf. it. favella. Der. falie s. f. (Trans. inrudire) poate prin intermediul sb. (DAR); feliushag s. n. (Mold. soi teapa); feluri vb. (inv. a varia); felurit adj. (variat); felurime s. f. (varietate diversitate). Din acelashi cuvint mag. provine fele s. f. (masura de capacitate folosita in Trans. in valoare de trei sferturi de litru).